Acest Ceas Consacrat

[O invocație oferită de James O'dea la apelul din 25 septembrie.]

Nu le vezi

spectrele decimate ale incendiilor violente

acoperit în cenuşă

poporul înfometat, națiunile înfometate

refugiații care se înecau

toate fiinţele călcate în picioare în degradare

aglomerarea câmpului nostru colectiv de umbră?

Du-te să-i găsești. În asta, asta

ora consacrată a devenirii umane

găsește-ți familia înstrăinată, pierdută și abandonată.

Sărută-i până ce cenușa trădării lor devine din gri în roșu

iar roșea iubirii suflă

un singur suflet, singura viață a tuturor.

Nu le simți

petele de otravă, plasticul necrotic,

zonele moarte ale oceanelor, cancerele, tumorile,

disparițiile, disparițiile zilnice

suflarea vieții înăbușită la scară genocidă?

Nu simțiți focul și potopul în carnea și sângele vostru?

Du-te să vindeci trauma Pământului. În asta, asta

ora consacrată a devenirii umane simțiți râurile voastre

lacurile tale, pădurile și munții tăi,

simte-le prospețimea, forța lor pură de viață curgându-ți venele,

deschizându-ți inima către singura Mamă,

un singur suflet, singura viață a tuturor.

Nu le cunoști

paznicii sacri ai orei, ascultătorii din inimă

agenţii adevărului, instrumentele trezirii sufletului

conștiința ridicând lumina puterea de reînvie a transfigurarii

în centrul propriei tale conștiințe maturate cu compasiune?

Du-te să manifesti această putere. În asta, asta

ora consacrată a devenirii umane

cânta corurile comunale de colaborare

plângându-ne lumea rănită

cu îndrăzneala sărbătorită divin de a sărbători

un singur suflet, singura viață a tuturor.