Iubire creativă

Compasiunea este o mișcare spontană a împlinirii. Nu este o decizie studiată de a-i ajuta pe cei săraci, de a fi buni cu cei nefericiți. Compasiunea are un impuls extraordinar care ne îndeamnă în mod natural, fără alegere, la acțiuni demne. Are forța inteligenței, a creativității și puterea iubirii. Compasiunea nu poate fi cultivată; nu derivă nici din convingerea intelectuală, nici din reacția emoțională. Pur și simplu este acolo atunci când împlinirea vieții devine un fapt care este cu adevărat trăit.

Compasiunea nu se manifestă atunci când trăim la suprafața existenței, când încercăm să ne construim o viață confortabilă din fragmente ușor accesibile. Compasiunea necesită o scufundare în adâncurile vieții - unde unitatea este realitate, iar diviziunile sunt doar o iluzie. Dacă ne oprim asupra straturilor superficiale ale ființei, vom fi excesiv de conștienți de diferențele aparente dintre ființele umane la nivel fizic și mental, precum și de diferențele superficiale dintre culturi și comportamente. Dacă pătrundem însă la esențial, vom descoperi că nu există nimic fundamental care să diferențieze o ființă umană de alta sau o ființă umană de orice altă creatură vie. Toate sunt manifestări ale vieții, create cu aceleași principii de viață și hrănite de aceleași sisteme de susținere a vieții. Unitatea este realitatea absolută; diferențierea are doar o realitate tranzitorie, relativă.

Nu este suficient ca doar câțiva membri ai societății să pătrundă în profunzimile vieții și să ofere relatări fascinante despre unitatea tuturor ființelor. Ceea ce este necesar în aceste vremuri critice este ca toți oamenii sensibili și grijulii să descopere personal faptul unității și să permită compasiunii să curgă în viețile lor. Când compasiunea și realizarea unității devin dinamica relației umane, atunci omenirea va evolua.

Suferim în întreaga lume în întunericul mizeriei pe care am creat-o. Crezând în fragmentar și superficial, am eșuat în a trăi împreună în pace și armonie, așa că întunericul se profilează foarte mare la orizont. În acest întuneric, oamenii obișnuiți, precum tine și eu, simt nevoia de a merge mai adânc, de a abandona abordările superficiale care sunt inadecvate și de a activa forțele creative disponibile fiecăruia dintre noi ca expresii ale plenitudinii.

Vasta inteligență care ordonează cosmosul este disponibilă tuturor. Frumusețea vieții, minunea trăirii, constă în faptul că împărtășim creativitatea, inteligența și potențialul nelimitat cu restul cosmosului. Dacă universul este vast și misterios, noi suntem vasti și misterioși. Dacă acesta conține nenumărate energii creative, noi conținem nenumărate energii creative. Dacă are energii vindecătoare, avem și noi energii vindecătoare. A realiza că nu suntem pur și simplu ființe fizice pe o planetă materială, ci că suntem ființe întregi, fiecare un cosmos în miniatură, fiecare legat de toată viața în moduri intime și profunde, ar trebui să transforme radical modul în care ne percepem pe noi înșine, mediile noastre, problemele noastre sociale. Nimic nu poate fi vreodată izolat de plenitudine.

Există mult potențial neexplorat în fiecare ființă umană. Nu suntem doar carne și oase sau o amalgamare de condiționări. Dacă ar fi așa, viitorul nostru pe această planetă nu ar fi foarte strălucit. Dar viața este infinit mai mult decât atât, iar fiecare ființă pasionată care îndrăznește să exploreze dincolo de fragmentar și superficial, în misterul totalității, ajută întreaga umanitate să perceapă ce înseamnă să fii pe deplin uman. Revoluția, revoluția totală, implică experimentarea cu imposibilul. Și atunci când un individ face un pas în direcția noului, a imposibilului, întreaga rasă umană călătorește prin acel individ.