Creierul tău poate fi antrenat să înflorească

1. Creierul tău poate fi antrenat să prospere

Mulți oameni presupun că obiceiurile lor mentale sunt fixe. Ei cred că, dacă sunt anxioși, ușor de distras sau predispuși la gândire negativă, aceste tendințe fac pur și simplu parte din ceea ce sunt.

Neuroștiința modernă prezintă o imagine complet diferită.

Creierul uman nu este o mașină statică. Este un sistem viu care se remodelează continuu ca răspuns la experiență. Oamenii de știință numesc acest proces neuroplasticitate și permite creierului să își reorganizeze structura și funcția de-a lungul vieții.

Fiecare gând pe care îl avem și fiecare obicei pe care îl repetăm ​​întărește anumite căi neuronale. Atunci când un anumit tipar mental este repetat suficient de des, creierul devine mai eficient în producerea acelui tipar din nou în viitor. În timp, aceste tipare încep să modeleze modul în care percepem lumea și modul în care răspundem la provocări.

Acest proces funcționează indiferent dacă suntem conștienți de el sau nu.

Dacă ne concentrăm în mod repetat pe îngrijorare sau resentimente, creierul devine mai experimentat în generarea acestor stări. Dacă cultivăm în mod repetat atenția, aprecierea și compasiunea, creierul devine mai capabil să producă și aceste calități.

Timp de decenii, oamenii de știință au crezut că schimbările semnificative din creier necesită ani de antrenament intensiv. Observațiile unor practicanți de meditație cu vastă experiență păreau să susțină această opinie. Unii călugări și contemplativi dedicaseră zeci de mii de ore practicii meditației, iar creierele lor prezentau tipare neobișnuite de activitate legate de atenție, reglarea emoțională și introspecție.

Însă cercetări mai recente au dezvăluit ceva încurajator.

Chiar și perioade scurte de antrenament mental pot produce schimbări măsurabile în creier.

La Centrul pentru Minți Sănătoase , am studiat oameni din diverse domenii de activitate - profesori, ofițeri de poliție, studenți, părinți și persoane care se confruntă cu probleme semnificative de sănătate mintală. Participanții au învățat practici simple menite să consolideze atenția, compasiunea și conștientizarea de sine.

În unele studii, participanții au exersat doar câteva minute în fiecare zi.

În ciuda timpului modest alocat, am observat îmbunătățiri semnificative ale stării de bine. Participanții au raportat reduceri ale stresului și anxietății, împreună cu creșteri ale atenției conștiente și ale conexiunilor sociale. Aceste schimbări nu s-au reflectat doar în măsurătorile autoevaluate; ele au fost însoțite și de schimbări ale activității cerebrale legate de reglarea emoțională și emoțiile pozitive.

Una dintre cele mai izbitoare descoperiri a provenit dintr-un studiu care a implicat sute de angajați ai școlii în perioada de vârf a pandemiei de COVID-19. Profesorii și membrii personalului au practicat exerciții scurte bazate pe cele patru abilități ale dezvoltării timp de doar cinci minute pe zi.

În decurs de o săptămână, mulți participanți au început să raporteze îmbunătățiri ale stării lor de bine. Nivelurile de stres au scăzut, sentimentele de conexiune au crescut, iar participanții au descris un echilibru emoțional mai mare în mijlocul unei perioade extrem de dificile.

Și mai încurajator este faptul că beneficiile au continuat să crească în timp. Când cercetătorii au urmărit cazul luni mai târziu, efectele pozitive nu dispăruseră. În multe cazuri, acestea se intensificaseră.

Aceste rezultate sugerează că mintea reacționează la antrenament la fel cum o face și corpul.

Așa cum mușchii devin mai puternici prin exerciții repetate, circuitele neuronale care susțin dezvoltarea devin mai puternice prin practica mentală repetată.

Implicația este simplă, dar profundă.

Înflorirea nu este doar rezultatul unor circumstanțe norocoase. Este rezultatul cultivării anumitor obiceiuri mentale - obiceiuri pe care oricine le poate învăța.

2. Înflorire și adversitate

Este ușor să ne imaginăm înflorirea ca pe ceva ce se întâmplă atunci când viața merge bine. Când relațiile noastre sunt stabile, munca noastră este împlinitoare și sănătatea noastră este puternică, ne simțim în mod natural mai echilibrați și mai optimiști.

Adevărata întrebare este dacă înflorirea rămâne posibilă atunci când viața devine dificilă.

Mulți oameni presupun că adversitatea blochează posibilitatea de a prospera. Ei cred că, dacă circumstanțele devin copleșitoare - dificultăți financiare, boli, pierderi sau traume - capacitatea de a experimenta bunăstarea dispare.

Cercetările sugerează ceva mai nuanțat.

Deși adversitatea poate cu siguranță îngreuna prosperitatea, ea nu elimină posibilitatea creșterii sau a bunăstării. De fapt, mulți oameni își descoperă cea mai mare rezistență și sens tocmai în cele mai dificile perioade ale vieții lor.

Pentru a înțelege de ce, trebuie să examinăm modul în care adversitatea afectează creierul.

Stresul și trauma pot influența sistemele cerebrale implicate în reglarea emoțiilor și detectarea amenințărilor. Studiile efectuate pe copii care au experimentat adversități timpurii au arătat că stresul prelungit poate altera dezvoltarea structurilor cerebrale precum amigdala și hipocampul - regiuni care joacă un rol important în procesarea emoțională și memorie.

Aceste descoperiri demonstrează că adversitatea poate lăsa o amprentă biologică. Stresul timpuriu poate îngreuna reglarea emoțiilor sau reacția calmă la situații dificile.

Totuși, aceasta este doar o parte a poveștii.

Același principiu al neuroplasticității care permite adversității să modeleze creierul permite, de asemenea, creierului să se schimbe în moduri pozitive.

Practicile de antrenament mental care cultivă conștientizarea, compasiunea și înțelegerea profundă ajută la întărirea circuitelor cerebrale asociate cu echilibrul emoțional și reziliența. În timp, aceste practici pot contrabalansa unele dintre efectele stresului cronic.

Asta nu înseamnă că înflorirea necesită ignorarea greutăților sau prefacerea că suferința nu există.

Înflorirea include capacitatea de a rămâne implicat în viață chiar și atunci când circumstanțele sunt dureroase. Atunci când înflorim, nu suntem fericiți tot timpul. În schimb, aducem ce e mai bun din capacitățile noastre umane - claritate, compasiune, rezistență și scop - în orice situație pe care o întâlnim.

Conștientizarea ne ajută să recunoaștem emoțiile dificile fără a ne lăsa copleșiți de ele.

Conectarea ne permite să rămânem deschiși către ceilalți, în loc să ne retragem în izolare.

Perspicacitatea ne ajută să înțelegem tiparele mentale care modelează modul în care interpretăm adversitatea.

Scopul oferă motivația de a continua să mergi mai departe chiar și atunci când circumstanțele sunt dificile.

Împreună, aceste abilități creează fundamentul rezilienței.

În loc să fim definiți de adversitate, dezvoltăm abilitatea de a crește prin ea.

3. Calea către înflorire

În psihologie și filosofie, cercetătorii au dezbătut mult timp ce înseamnă să trăiești o viață bună.

Unele tradiții pun accentul pe bunăstarea hedonică, care se concentrează pe plăcere, fericire și evitarea durerii. Alte tradiții pun accentul pe bunăstarea eudaimonică, care se concentrează pe sens, virtute și realizarea potențialului uman.

Cercetările privind înflorirea sugerează că ambele perspective surprind o parte din adevăr.

A înflori implică experimentarea emoțiilor pozitive și satisfacția față de viață. Dar implică și trăirea în conformitate cu valorile, dezvoltarea unor relații semnificative și contribuția la ceva mai mare decât noi înșine.

Această înțelegere mai largă a bunăstării se aliniază îndeaproape cu cele patru abilități pe care le-am introdus anterior: conștientizarea, conexiunea, introspecția și scopul.

Fiecare dintre aceste capacități contribuie la înflorire într-un mod diferit.

Conștientizarea ne permite să ne implicăm pe deplin în momentul prezent. Atunci când conștientizarea este puternică, devenim mai puțin reactivi la distrageri și turbulențe emoționale. Câștigăm capacitatea de a ne concentra atenția și de a ne regla impulsurile.

Conexiunea întărește relațiile noastre și hrănește legăturile sociale esențiale pentru bunăstarea umană. Aprecierea, bunătatea și compasiunea contribuie la crearea condițiilor pentru încredere și sprijin reciproc.

Perspicacitatea adâncește înțelegerea noastră asupra minții. Prin reflecție și auto-investigare, începem să recunoaștem credințele și presupunerile care ne modelează modul în care ne interpretăm experiențele.

Scopul oferă un sentiment de direcție. Atunci când ne simțim conectați la obiective sau valori semnificative, acțiunile noastre se aliniază cu o motivație mai profundă.

Este important de menționat că aceste abilități nu sunt domenii separate ale vieții.

Acestea interacționează continuu, modelând modul în care gândim, simțim și acționăm.

De exemplu, atunci când conștientizarea crește, devenim mai capabili să observăm reacțiile emoționale care apar în timpul conversațiilor dificile. Perspicacitatea ne permite să înțelegem de ce apar aceste reacții. Conexiunea ne încurajează să răspundem cu empatie, mai degrabă decât cu defensivă. Scopul ne amintește de ce este importantă menținerea relației.

Prin exersare repetată, aceste abilități încep să se consolideze reciproc.

Procesul nu necesită schimbări dramatice în viață.

În schimb, înflorirea se dezvoltă prin acțiuni mici repetate constant în timp. Momente de conștientizare în timpul mersului, scurte reflecții asupra recunoștinței sau simple acte de bunătate ne pot remodela treptat obiceiurile mentale.

În acest fel, înflorirea devine țesută în structura vieții de zi cu zi.

Scopul nu este eliminarea provocărilor sau atingerea unei stări permanente de fericire. Scopul este cultivarea capacităților interioare care ne permit să înfruntăm viața cu claritate, compasiune și sens.

Când aceste capacități devin parte a obiceiurilor noastre zilnice, înflorirea încetează să mai fie o experiență rară și devine un mod de viață.